recunoaște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECUNOÁȘTE, recunósc, vb. III.
Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦
Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul.
2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau a admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim.
3. (
Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate.
4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. –
Re1- +
cunoaște (după
fr. reconnaître).