reconciliabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECONCILIÁBIL, -Ă, reconciliabili, -e, adj. Care poate fi reconciliat, pus de acord, împăcat. [
Pr.:
-li-a-] – Din
fr. réconciliable.reconciliabil (Dicționar de neologisme, 1986)RECONCILIÁBIL, -Ă adj. Care se poate reconcilia, împăca din nou. [Cf. fr.
réconciliable].
reconciliabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECONCILIÁBIL, -Ă adj. care poate fi reconciliat. (< fr.
réconciliable)
reconciliabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reconciliábil (-li-a-) adj. m.,
pl. reconciliábili; f. reconciliábilă, pl. reconciliábilereconciliabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECONCILIÁBIL, -Ă, reconciliabili, -e, adj. Care poate fi reconciliat, pus de acord, împăcat. [
Pr.: -
li-a-] — Din
fr. réconciliable.