reconcilia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I.
Tranz. și
refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [
Pr.:
-li-a] – Din
fr. reconcilier.reconcilia (Dicționar de neologisme, 1986)RECONCILIÁ vb. I. tr., refl. A (se) împăca din nou; a (se) pune din nou de acord. [Pron.
-li-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
réconcilier].
reconcilia (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECONCILIÁ vb. tr., refl. a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. (< fr.
réconcilier)
reconcilia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reconciliá (a ~) (-li-a) vb.,
ind. prez. 3
reconciliáză, 1
pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3
să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)reconcilia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I.
Tranz. și
refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [
Pr.: -
li-a] — Din
fr. réconcilier.reconcilià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reconcilià v. a (se) împăca.