recompunere - explicat in DEX

recompunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECOMPÚNERE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

recompunere (Dicționar de neologisme, 1986)
RECOMPÚNERE s.f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei; recompoziție. [< recompune].

recompunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recompúnere s. f., g.-d. art. recompúnerii; pl. recompúneri

recompunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. — V. recompune.