reconciliere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de
a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelege, împăcare. [
Pr.:
-li-e-] –
V. reconcilia.reconciliere (Dicționar de neologisme, 1986)RECONCILIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; împăcare. [Pron.
-li-e-. / <
reconcilia].
reconciliere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reconciliére (-li-e-) s. f.,
g.-d. art. reconciliérii; pl. reconciliérireconciliere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de
a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [
Pr.: -
li-e-] —
V. reconcilia.