recompune - explicat in DEX

recompune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECOMPÚNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Re¹- + compune (după fr. recomposer).

recompune (Dicționar de neologisme, 1986)
RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompún. / < re- + compune, după fr. recomposer].

recompune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECOMPÚNE vb. tr. a compune din nou, a reface. (după fr. recomposer)

recompune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECOMPÚNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. — Pref. re- + compune (după fr. recomposer).