recoacere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECOÁCERE, recoaceri, s. f. Acțiunea de
a recoace și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătățirii calităților structurale și fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. –
V. recoace.recoacere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recoácere s. f.,
g.-d. art. recoácerii; pl. recoácerirecoacere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECOÁCERE, recoaceri, s. f. Acțiunea de
a recoace și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătățirii calităților structurale și fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. —
V. recoace.