recluzionar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. – Din
fr. réclusionnaire.recluzionar (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECLUZIONÁR, -Ă adj. cu caracter de recluziune. (< fr.
réclusionnaire)
recluzionar (Dicționaru limbii românești, 1939)*recluzionár, -ă s. (fr.
réclusionnaire). Condamnat la recluziune.
recluzionar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. [
Pr.: -
zi-o-] — Din
fr. réclusionnaire.