recoace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECOÁCE, recóc, vb. III.
Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. –
Re1- +
coace.recoace (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recoáce (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. recóc, 1
pl. recoácem, imperf. 3
sg. recoceá, perf. s. 1
sg. recopséi, 1
pl. recoápserăm; conj. prez. 3
să recoácă; imper. 2
sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recóptrecoace (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECOÁCE, recóc, vb. III.
Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. —
Pref. re- +
coace.