rebab (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REBÁB, rebaburi, s. n. Instrument muzical cu două coarde, asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni și marocani. – Din
fr. rébab.rebab (Dicționar de neologisme, 1986)REBÁB s.n. Instrument muzical cu două coarde asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni și marocani. [< fr.
rebab].
rebab (Marele dicționar de neologisme, 2000)REBÁB s. n. rebec. (< fr.
rebab)
rebab (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)REBÁB (sau
RABÁB) (‹
fr.; {s} cub. arab.
rabāb)
s. n. Instrument muzical cu două coarde, asemănător viorii, mult utilizat în țările în țările Maghrebului (menționat în
sec. 10) și în India.
rebab (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rebáb s. n.,
pl. rebáburirebab (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REBÁB, rebaburi, s. n. Instrument muzical cu două coarde, asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni și marocani. — Din
fr. rebab.