reazem - explicat in DEX

reazem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REÁZEM, reazeme, s. n. 1. Dispozitiv care asigură sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezemătoare. ◊ (Mec.) Punct de reazem = punct fix în jurul căruia forța și rezistența tind să ajungă în echilibru. ♦ Parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două corpuri și care impune anumite restricții deplasării relative a acestora. ♦ (Rar) Balustradă. 2. Fig. Sprijin, ajutor, ocrotire. 3. Fig. Cauza, motivarea unei acțiuni; motiv, temei. [Var.: rázăm, reázăm, réazim s. n.] – Din rezema (derivat regresiv).

reazem (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) reázem n., pl. rezeme (lat. *rĕmĕdium, accentuat rémedium pin [!] reducerea luĭ -dium la o singură silabă, de unde, pin met., s´a făcut *reamez, apoĭ reazem, ca și la verbu rezem, pe cînd în primez 1, derivat tot din mĕdium, mijloc, accentu a rămas pe răd. V. mez [!]). Sprijin, proptea, lucru pus supt [!] altu ca să-l susție. Fig. Protecțiune, sprijin: a avea un reazem în nenorocire. Mec. Punct de reazem, punct fix în prejuru [!] căruĭa puterea și rezistența tind să se puĭe în echilibru. – În est rázăm, pl. -ăme.

reazem (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) reázem v. tr. V. rezem.

reazem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reázem s. n., pl. reázeme

reazem (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REÁZEM, reazeme, s. n. 1. Dispozitiv care asigură sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezemătoare. ◊ (Mec.) Punct de reazem = punct fix în jurul căruia forța și rezistența tind să ajungă în echilibru. ♦ Parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două corpuri și care impune anumite restricții deplasării relative a acestora. ♦ (Rar) Balustradă. 2. Fig. Sprijin, ajutor, ocrotire. 3. Fig. Cauza, motivarea unei acțiuni; motiv, temei. [Var.: rázăm, reázăm, reázim s. n.] — Din rezema (derivat regresiv).