reazim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÁZIM s. n. v. reazem.reazim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reazim (razim) n.
1. proptea, sprijin;
2. fig. protecțiune:
bizuindu-se pe reazimul lor ostășesc OD. [Origină necunoscută].
reazim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REÁZIM s. n. v. reazem.