rearbitrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REARBITRÁRE, rearbitrări, s. f. Acțiunea de
a rearbitra. [
Pr.:
re-ar-] –
V. rearbitra.rearbitrare (Dicționar de neologisme, 1986)REARBITRÁRE s.f. Acțiunea de a rearbitra. [<
rearbitra].
rearbitrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rearbitráre (re-ar-bi-tra-) s. f.,
g.-d. art. rearbitrắrii; pl. rearbitrắrirearbitrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REARBITRÁRE, rearbitrări, s. f. Acțiunea de
a rearbitra. [
Pr.:
re-ar-] —
V. rearbitra.