rearbitra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I.
Tranz. (
Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate. [
Pr.:
re-ar-] –
Re1- +
arbitra.rearbitra (Dicționar de neologisme, 1986)REARBITRÁ vb. I. tr. (
Jur.) A rezolva din nou un litigiu arbitral. [<
re- +
arbitra].
rearbitra (Marele dicționar de neologisme, 2000)REARBITRÁ vb. tr. (jur.) a rezolva din nou un litigiu arbitral. (< re
1- + arbitra)
rearbitra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb.,
ind. prez. 3
rearbitreázărearbitra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I,
Tranz. (
Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitrai după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [
Pr.:
re-ar-] —
Pref. re- +
arbitra.