rearanjare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REARANJÁRE,rearanjări, s. f. (Acțiunea) de a (se) rearanja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.
rearanjare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REARANJÁRE,rearanjări, s. f. Acțiunea de a (se) rearanja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] — V. rearanja.