rearginta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REARGINTÁ, reargintez, vb. I.
Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [
Pr.:
re-ar-] –
Re1- +
arginta (după
fr. réargenter).
rearginta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REARGINTÁ, reargintez, vb. I.
Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [
Pr.:
re-ar-] —
Pref. re- +
arginta (după
fr. réargenter).