ranforsare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RANFORSÁRE, ranforsări, s. f. Acțiunea de
a ranforsa și rezultatul ei. –
V. ranforsa.ranforsare (Dicționar de neologisme, 1986)RANFORSÁRE s.f. Acțiunea de a ranforsa și rezultatul ei. ♦ Întărirea unei piese sau a unei construcții metalice cu ajutorul unor
ranforți. [<
ranforsa].
ranforsare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ranforsáre s. f.,
g.-d. art. ranforsắriiranforsare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RANFORSÁRE (după
fr. renforcage)
s. f. Faptul de a deveni mai puternic, mai rezistent, mai ferm; consolidare. ♦ (
TEHN.) Întărire a unei piese sau a unei construcții metalice cu ajutorul unor nervuri, grinzi etc. pentru mărirea rigidității lor.
ranforsare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RANFORSÁRE, ranforsări, s. f. Acțiunea de
a ranforsa și rezultatul ei. —
V. ranforsa.