ranfort - explicat in DEX

ranfort (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RANFÓRT, ranforturi, s. n. Piesă sau ansamblu de piese care servesc pentru a întări o construcție sau anumite părți ale unei construcții, asigurând rigiditatea acestora. – Din fr. renfort.

ranfort (Dicționar de neologisme, 1986)
RANFÓRT s.n. Întăritură (formată din una sau mai multe piese) care susține o (parte de) construcție. [Pl. -uri, (s.m.) -rți. / < fr. renfort].

ranfort (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RANFÓRT s. n. element de construcție format din una sau mai multe bare, destinat a asigura rigiditatea transversală a unui pod metalic etc. (< fr. renfort)

ranfort (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ranfórt s. n., pl. ranfórturi

ranfort (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RANFÓRT 1. Element de construcție alcătuit din una sau din mai multe bare de oțel profilat, destinat să asigure rigiditatea transversală a unui pod metalic. 2. Fiecare dintre nervurile unei pile înalte de beton armat, care asigură rigiditatea acesteia.

ranfort (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RANFÓRT, ranforturi, s. n. Piesă sau ansamblu de piese care servesc pentru a întări o construcție sau anumite părți ale unei construcții, asigurând rigiditatea acestora. — Din fr. renfort.