ranfort (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RANFÓRT, ranforturi, s. n. Piesă sau ansamblu de piese care servesc pentru a întări o construcție sau anumite părți ale unei construcții, asigurând rigiditatea acestora. – Din
fr. renfort.ranfort (Dicționar de neologisme, 1986)RANFÓRT s.n. Întăritură (formată din una sau mai multe piese) care susține o (parte de) construcție. [Pl.
-uri, (s.m.)
-rți. / < fr.
renfort].
ranfort (Marele dicționar de neologisme, 2000)RANFÓRT s. n. element de construcție format din una sau mai multe bare, destinat a asigura rigiditatea transversală a unui pod metalic etc. (< fr.
renfort)
ranfort (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ranfórt s. n.,
pl. ranfórturiranfort (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RANFÓRT 1. Element de construcție alcătuit din una sau din mai multe bare de oțel profilat, destinat să asigure rigiditatea transversală a unui pod metalic.
2. Fiecare dintre nervurile unei pile înalte de beton armat, care asigură rigiditatea acesteia.
ranfort (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RANFÓRT, ranforturi, s. n. Piesă sau ansamblu de piese care servesc pentru a întări o construcție sau anumite părți ale unei construcții, asigurând rigiditatea acestora. — Din
fr. renfort.