ranfluare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RANFLUÁRE, ranfluări, s. f. Operație de readucere la suprafață și de punere în stare de plutire a unei nave scufundate. [
Pr.:
-flu-a-] – După
fr. renflouer.ranfluare (Dicționar de neologisme, 1986)RANFLUÁRE s.f. Acțiunea de a ranflua; operația de ridicare la suprafață și de repunere în stare de plutire a unei nave scufundate. [Pron.
-flu-a-. / <
ranflua, după fr.
renflouage].
ranfluare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ranfluáre (-flu-a-) s. f.,
g.-d. art. ranfluắrii; pl. ranfluắriranfluare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RANFLUÁRE, ranfluări, s. f. Operație de readucere la suprafață și de punere în stare de plutire a unei nave scufundate. [
Pr.: -
flu-a-] — După
fr. renflouer.