puterință (Dicționaru limbii românești, 1939)puterínță f., pl.
e (d.
putere + putință).
Fam. Iron. Putere, putință, posibilitate. (Se întrebuințează maĭ ales în loc.
dacă nu e puterință, ce maĭ chichirez-gîlceavă ? care se pune maĭ ales în gura Țiganilor).