puterință (Dicționaru limbii românești, 1939)
puterínță f., pl. e (d. putere + putință). Fam. Iron. Putere, putință, posibilitate. (Se întrebuințează maĭ ales în loc. dacă nu e puterință, ce maĭ chichirez-gîlceavă ? care se pune maĭ ales în gura Țiganilor).
puterință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
puterință f. (ironic) putere.