puternicie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PUTERNICÍE,puternicii, s. f. (Înv.) Putere (I 2). – Puternic + suf. -ie.
puternicie(Dicționaru limbii românești, 1939) puternicíe f. Vechĭ. Mare putere. Trans. Act de violență.
puternicie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) puternicíe (înv.) s. f., art. puternicía, g.-d. puternicíi, art. puternicíei