puternic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUTÉRNIC, -Ă, puternici, -ce, adj. 1. (Despre ființe;
p. ext. despre părți ale corpului lor) Care are o mare putere fizică; tare, voinic, viguros. ♦ (Despre obiecte) Rezistent, solid, tare. ♦ (Despre părți ale feței oamenilor) Pronunțat, proeminent, accentuat.
2. (Despre mașini, unelte) Care posedă o forță mecanică sau motrice ridicată; care acționează cu putere și cu efect, care dezvoltă o energie mare.
3. (Despre voce, sunete) Tare, intens. ♦ (Despre lumină sau surse de lumină) Viu, intens. ♦ (Despre senzații, sentimente) Adânc, profund, pătrunzător. ♦ (Despre ape curgătoare) Cu debit sporit și cu rapiditate mare. ♦ (Despre substanțe chimice, medicamente etc.) Care are un efect imediat și vizibil.
4. Care are influență, autoritate; care deține putere; însemnat prin situația sau prin rolul său. ♦ (Substantivat,
m.) Persoană care ocupă un loc de frunte, care deține o poziție influentă în societate.
5. Înzestrat cu o mare forță (organizatorică, politică, economică etc.); capabil de acțiuni de mare amploare.
6. Fig. Important prin conținutul său;
p. ext. temeinic.
Argument puternic. –
Putere +
suf. -nic.puternic (Dicționaru limbii românești, 1939)putérnic, -ă adj. (d.
putere cu suf. slav.
-nic). Plin de putere, robust, viguros:
om, cal, puternic; vegetațiune puternică. Plin de forță mecanică, de energie chimică, termică, ș. a.:
locomotivă puternică, remediŭ puternic, lumină puternică (vie, intensă). Violent, impetuos:
vînt puternic. Tare, plin de forță:
armată puternică. Bogat și cu armata mare:
țară puternică. Fig. Care poate produce efecte marĭ:
presa jidănească e încă foarte puternică. S. m. Cel care e la putere, la guvern, care e bogat, bine situat:
puterniciĭ zileĭ. Adv. Cu putere, violență, impetuos, energic:
a striga puternic, vîntu bătea puternic, medicamentu a lucrat puternic.puternic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)putérnic adj. m.,
pl. putérnici; f. putérnică, pl. putérniceputernic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)puternic a. și m.
1. robust, viguros;
2. care are multă putere, care poate impune voința sa:
puternicii lumii; 3. fig. capabil de a produce un efect mare:
o elocvență puternică.