pustnici(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PUSTNICÍ,pustnicesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. 2. Refl. A se face pustnic. [Var.: pusnicí vb. IV] – Din pustnic.
pustnici(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pustnicí(a ~) (înv.) (pust-ni-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustnicésc, imperf. 3 sg. pustniceá; conj. prez. 3 să pustniceáscă
pustnicì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) pustnicì v. 1. a se face pustnic (CR.); 2. a trăi ca pustnic.