pustii (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV.
1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta.
2. Refl. (
Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi.
3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din
pustiu.