pustnicesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUSTNICÉSC, -EÁSCĂ, pustnicești, adj. (
Înv.) Care aparține pustniciei sau pustnicilor, privitor la pustnicie sau la pustnici. –
Pustnic +
suf. -esc.pustnicesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) pustnicésc, -eáscă adj. De pustnic.
pustnicesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) pustnicésc v. intr. (d.
pustnic). Trăĭesc ca pustnic:
pe acolo pustnicea el.pustnicesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pustnicésc (
înv.)
(pust-ni-) adj. m.,
f. pustniceáscă; pl. m. și
f. pustnicéști