purim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÚRIM s. n. Sărbătoare religioasă mozaică celebrată la începutul primăverii. – Din
ebr. purim.purim (Marele dicționar de neologisme, 2000)PURÍM s. n. sărbătoare religioasă mozaică, celebrată la începutul primăverii, în amintirea evreilor salvați dintr-un masacru plănuit de perși. (< ebr.
purim)
purim (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)púrim s. m. – Sărbătoare a evreilor care comemorează salvarea israeliților de către Estera.
Ebr. purim.purim (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PÚRIM (
cuv. ebraic)
subst. Sărbătoare mozaică, celebrată la începutul primăverii, în amintirea salvării evreilor din masacrul plănuit de Aman, demnitarul regelui persan Ahașver (Xerxe).
purim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Púrim (sărbătoare)
s. propriu
n.