purist - explicat in DEX

purist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PURÍST, -Ă, puriști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al purismului. 2. Adj. Care aparține purismului, privitor la purism; care practică purismul. – Din fr. puriste.

purist (Dicționar de neologisme, 1986)
PURÍST, -Ă adj. Referitor la purism. // s.m. și f. Adept al purismului. [< fr. puriste, cf. germ. Purist].

purist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PURÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al purismului. (< fr. puriste)

purist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*puríst, -ă s. (d. pur; fr. puriste). Gram. Acela care, vorbind orĭ scriind, întrebuințează o limbă foarte curată (fără barbarizme [!]) și une-orĭ chear [!] se ferește de cuvinte care nu maĭ pot fi considerate ca străine, și nicĭ n´are cuvinte naționale p. a le înlocui, căzînd așa în exces.

purist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
puríst adj. m., s. m., pl. puríști; adj. f., s. f. purístă, pl. puríste

purist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
purist m. cel ce urmărește cu exagerațiune puritatea limbei sau a stilului.