purificat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURIFICÁT1 s. n. Faptul de
a (se) purifica. –
V. purifica.purificat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURIFICÁT2, -Ă, purificați, -te, adj. Care a fost supus purificării. –
V. purifica.purificat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)purificát s. n.