purificator - explicat in DEX

purificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PURIFICATÓR, -OÁRE, purificatori, -oare, adj. (Și substantivat) Care purifică. ♦ Spec. (Substantivat, n.) Aparat, utilaj etc. care servește la purificare. – Din fr. purificateur.

purificator (Dicționar de neologisme, 1986)
PURIFICATÓR, -OÁRE adj. Care purifică. // s.n. Epurator. [Cf. fr. purificateur].

purificator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PURIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care purifică. II. s. n. epurator. (< fr. purificateur)

purificator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*purificatór, -oáre adj. (lat. purificator). Care purifică.

purificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
purificatór¹ adj. m., pl. purificatóri; f. sg. și pl. purificatoáre

purificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
purificatór² s. n., pl. purificatoáre

purificator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
purificator a. care purifică.