purificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURIFICÁRE, purificări, s. f. Acțiunea de
a (se) purifica și rezultatul ei. ◊
Purificarea apei = epurarea apei,
v. epurare. –
V. purifica.purificare (Dicționar de neologisme, 1986)PURIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) purifica și rezultatul ei; curățire, purificație. [<
purifica].
purificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)purificáre s. f.,
g.-d. art. purificắrii; pl. purificắri