puricariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURICÁRIȚĂ, puricarițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule și având miros neplăcut; puricică
(Pulicaria vulgaris). –
Purice +
suf. -ariță.