puricar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)puricár,
puricári, s.m. și
puricáre,, s.n.
1. (s.m.; reg.) hoț.
2. (s.n.; pop. și fam.) degetul gros al mâinii; policar.
puricar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PURICÁR, puricari, s. m. (
Pop.) Policar. – Din
purica + policar.