puricare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PURICÁRE,puricări, s. f. Acțiunea de a (se) purica și rezultatul ei. – V. purica.
puricare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) puricáre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. puricắrii; pl. puricắri