puricat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PURICÁT,puricaturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) purica; puricătură. – V. purica.
puricat PURICÁT, -Ă,puricați, -te, adj. v. PURICA. – [DEX '98]
puricat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) puricát (pop., fam.) s. n., pl. puricáturi