puricărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURICĂRÍE, puricării, s. f. (Rar) Mulțime mare de purici. [
Var.:
purecăríe s. f.] –
Purice +
suf. -ărie.puricărie (Dicționaru limbii românești, 1939)puricăríe f. (d.
purice). Mare mulțime de puricĭ.
puricărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puricăríe (rar)
s. f.,
art. puricăría, g.-d. puricăríi, art. puricăríei