purica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURICÁ, púric, vb. I.
1. Tranz. și
refl. (
Pop. și
fam.) A (se) curăța de purici.
2. Tranz. Fig. (
Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [
Var.:
purecá vb. I] – Probabil
lat. *pulicare (< pulicem).purica (Dicționar de argou al limbii române, 2007)purica, puric I. v. t. 1. a curăța de purici
2. a examina ceva cu atenție
II. v. r. a se curăța de purici
purica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puricá (a ~) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 3
púrică