purgativ - explicat in DEX

purgativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PURGATÍV, -Ă, purgativi, -e, adj., s. n. (Medicament, substanță) care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism. – Din fr. purgatif, lat. purgativus.

purgativ (Dicționar de neologisme, 1986)
PURGATÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care are proprietatea de a curăța tubul digestiv prin defecare. [Cf. fr. purgatif, lat. purgativus].

purgativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PURGATÍV, -Ă adj., s. m. (medicament) care provoacă purgație prin stimularea peristaltismului; laxativ. (< fr. purgatif, lat. purgativus)

purgativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*purgatív, -ă (lat. purgativus). Med. Care servește la purgat, care cauzează purgațiune. S. n., pl. e. Remediŭ care purgă, curățenie: uleĭu de ricin e un purgativ energic, a lua purgativ. V. depurativ.

purgativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
purgatív¹ adj. m., pl. purgatívi; f. purgatívă, pl. purgatíve

purgativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
purgatív² s. n., pl. purgatíve

purgativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
purgativ a. care poate purga. ║ n. medicament ce scoate afară.