puchițel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUCHIȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, puchiței, -ele, s. m. și
f. (
Pop.) Mic desen, de obicei rotund, pe un fond de altă culoare; picățea. –
Cf. puchi, picățea.puchițel (Dicționaru limbii românești, 1939)puchițél m., pl.
eĭ (cp. cu
picățele. Est. Pl. Picățele, puncte de altă coloare [!] saŭ bobițe micĭ pe o suprafață:
stofă cu puchițeĭ.puchițel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puchițél (
pop.)
s. m.,
pl. puchițéi, art. puchițéii