puchi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUCHI, puchi, s. m. (
Reg.) Urdoare. ◊ Pată mare. –
Et. nec.puchi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)puchí,
puchi, vb. IV (reg.)
1. secreție gălbuie de pe pleoape depusă în timpul somnului; urdoare, puchină.
2. pată mare.
3. păduche.
4. numele unui joc de cărți.
puchi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puchi (
reg.)
s. m.,
pl. puchi, art. púchii