puchinos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUCHINÓS, -OÁSĂ, puchinoși, -oase, adj. (
Reg.; adesea substantivat) Plin de puchini; urduros, puchios;
p. ext. murdar. –
Puchină +
suf. -os.puchinos (Dicționaru limbii românești, 1939)puchinós și
puchĭós, -oásă adj. (d.
puchinĭ și
puchĭ). Urduros, plin de puchinĭ:
un Jidan puchinos. Fig. Iron. Care nu luminează bine:
o lampă, o lumină puchinoasă. Care nu se vede bine, prea mic:
niște litere puchinoase. Adv. În mod puchinos:
lampa asta arde puchinos, a scrie puchinos (cu litere prea micĭ și urîte). V.
ghibosesc.puchinos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puchinós (
reg.,
fam.)
adj. m.,
pl. puchinóși; f. puchinoásă, pl. puchinoásepuchinos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)puchi(n)os a. Mold. urduros. [V.
puchìnă].