puc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUC, pucuri, s. n. Obiect în formă de disc, făcut din cauciuc tare, folosit la jocul de hochei pe gheață. – Din
engl. puck.puc (Dicționar de neologisme, 1986)PUC s.n. Minge specială de cauciuc, rotundă, plată și tare, folosită la jocul de hochei pe gheață. [< engl.
puck].
puc (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUC s. n. minge specială de cauciuc, plată și tare, la jocul de hochei pe gheață. (< engl.
puck)
puc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puc s. n.,
pl. púcuri