prostrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSTRÁȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din
lat. prostratio, -onis, fr. prostration.prostrație (Dicționar de neologisme, 1986)PROSTRÁȚIE s.f. Stare de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. [Gen.
-iei. / cf. fr.
prostration, lat.
prostratio].
prostrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSTRÁȚIE s. f. stare patologică de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. (< fr.
prostration, lat.
prostratio)
prostrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prostráție (-ți-e) s. f.,
art. prostráția (-ți-a), g.-d. prostráții, art. prostráției