prostovan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSTOVÁN, -Ă, prostovani, -e, adj. (
Pop. și
fam.; adesea substantivat) Prostănac. –
Prost +
suf. -ovan.prostovan (Dicționar de argou al limbii române, 2007)prostovan, -ă, prostovani, -e adj. prostănac
prostovan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prostován (
pop.,
fam.)
adj. m.,
pl. prostováni; f. prostovánă, pl. prostováne