prostrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSTRÁȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din
lat. prostratio, -onis, fr. prostration.