prostolan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (
Fam.; adesea substantivat) Prostănac. –
Prost +
suf. -olan.prostolan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (Rar) Prostănac. – Din
prost +
suf. -olan.prostolan (Dicționar de argou al limbii române, 2007)prostolan, -ă, prostolani, -e adj. prostănac
prostolan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prostolán (rar)
adj. m.,
pl. prostoláni; f. prostolánă, pl. prostoláne