prostovol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSTOVÓL, prostovoale, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică, prevăzută la marginea exterioară cu greutăți de plumb care o trag la fundul apei și o strâng, formând în apă un sac în care e prins peștele; năpastă. [
Pl. și:
prostovoluri] –
Cf. scr. prostrica.prostovol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prostovól s. n.,
pl. prostovoáleprostovol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prostovol n. (în Oltenia) un fel de sac de prins pește ale cărui ochiuri sunt de mărimea degetului mic:
prostovolul se întrebuințează în gârlele adânci. [Tras din
prestăvălì].