prostil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSTÍL, prostiluri, adj.,
s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din
fr. prostyle.prostil (Dicționar de neologisme, 1986)PROSTÍL s.n. Edificiu antic cu coloane numai pe fațada principală. [Pl.
le, -luri. / < fr.
prostyle].
prostil (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSTÍL adj., s. n. (edificiu antic) cu coloane numai pe fațada principală. (< fr.
prostyle)
prostil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!prostíl1 (pros-til/pro-stil) adj. invar.prostil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*prostil2 (pros-til/pro-stil) s. n.,
pl. prostiluri