prostic(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROSTÍC, -Ă,prostici, -ce, adj. (Rar) Prostuț. – Prost + suf. -ic.
prostic(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !prostíc (pop.) adj. m., pl. prostíci; f. prostícă, pl. prostíce